In cautarea frumusetii Varfurile – Despre noi doi II
Articol publicat de Sabin G. Munca - 05/08/09 at 09:08 amun articol de Dan Fulea

Poza realizata de Leo Dickinson
Astazi iti voi arata lumea. Lumea noastra, asa cum ar fi fost daca s-ar fi creat doar pentru noi.
E un angajament luat de a ne prezenta lucruri noi prin care sa putem creste si prin care sa putem fi impreuna depasind granitele de no-contact ale celor 8, 9 ore de luni pana vineri.
Cota 2000, Sinaia. Este locul unde notiunile fizicii sunt aplicate in fata ochilor tai iar tomurile vechi de calcule devin inutile. Spectrul cromatic, termodinamica, proportia divina sunt axiome.
E un loc de intalnire care la prima vedere pare ca nu ne este destinat. Suntem prea ‘materiali’, prea ‘prezenti’, prea ‘grei’ sa ne putem inalta singuri, chiar daca stelele ne sunt mai aproape ca oriunde.
Acum, aflati impreuna atat de sus pe culmile muntilor, e totul atat de usor, in doi, sa zbor, incat nici nu-mi mai doresc asta.
Nu, cand e mai frumos sa ma joc cu mainile. Sa te tin de un deget pe varf de stanca si sa numar cu voce tare secundele pana ating pamantul, din momentul in care nu ne mai atingem…..
Surprindem un prim crepuscul – concert de umbre si culori la care participa toate elementele naturii, la doar cateva ore de la momentul ajungerii noastre aici. Suntem sub influenta fortelor apusului, aprope invaluiti de intuneric, martori la trecerea norilor.
Inca ‘suferind’ – prea multa frumusete nemarginita, nu ma pot readapta, cum de am putut trai atata timp intre ziduri de beton si sticla ?! – contemplez nuanta medievala a peisajului.
Au loc schimbari antonimice prin care noaptea isi asterne voalurile misterului asupra intinderilor ce pana cu putin timp in urma frapau cu detalii infinite repreprezentand nobletea creatiei desavarsite.
Sunt coplesit, natura imi inscriptioneaza sufletul cu urme seculare. Ma simt nemuritor! Am cunoscut apusul asa cum il vedeau doar zeii, neschimbat de mii de ani, rasfrant asupra pamantului nemodelat de om.
Muntii se pleaca tematori, tremurand din crengile copacilor razleti, indepartati. Urcam pe culmea cea mai sus, acolo unde vreau sa ne lasam soaptele, pentru a le regasi oricand.
Ne cataram tinandu-ne de mana, prezenta prapastiilor de sub noi intinerindu-ne, reitinerand intensitatea trairilor din copilarie… pana ajungem sus. Furisandu-ne de intunericul iminent, cucerim o mica creasta, pe care, inca dominati de masivii tacuti, ne simtim ca pe o scena. « Aceasta e creasta noastra, situata intr-un amfiteatru de roci ».
Suntem in decorul perfect, cel pe care ni l-am dorit, vibram la infinit.
Ai in sclipirea ochilor recunostinta si respectul pentru viata.
Aici se nasc legendele.
« Amfiteatrul zeilor… ei detin secretul vietii eterne, noi le vom arata cum sa-si invinga singuratatea.»
Sarut.
…
Sub fereastra care asteapta zorii diminetii pentru a-i rasfira pe crestet ca o binecuvantare, somnul ne poarta pe valurile uitarii; in timp ce inimile noastre freamata la auzul stropilor mari ce lovesc geamul cu atat de multa… pasiune.
—————————–
Articol inspirat de:
Muntele Everest
Stiri Brasov - noi vedem Brasovul altfel!
* - Orice element descarcat de pe aceast site si prin intermediul acestui site intra sub incidenta legii dreptului de autor. Va rugam folositi elementele descarcate doar in scop personal! Pentru folosirea elementelor in scop comercial,contactati echipa StiriBrasov la adresa admin@stiribrasov.ro.
Redactia Stiri Brasov o sa va tina la curent cu cele mai interesante stiri,imagini si anunturi!





































august 27th, 2009 at 20:47
Superb
Imi place!!!!!
Astept si alte articole ale lui Dan
august 31st, 2009 at 18:04
Buna Antoaneta,
Multumesc mult pentru mesaj.
Al treilea va fi postat in curand, sper sa-ti placa.
Ps: Pe primul l-ai citit?