Știri Brașov

In cautarea frumusetii – Iluzii

Un articol de Dan Fulea

Exista iluzii constructive. Unele dintre ele, juxtapuse intr-un moment de geniala inspiratie, transpun legende.

Sindromul Mona Lisa

Nu, nu este o denumire care se vrea elaborata, pentru un tablou arhicunoscut.

Este manifestarea unei boli, denumita paralizia Bell, caracterizata prin faptul ca o parte a fetei devine asimetrica celeilalte.

Leonardo da Vinci a pus in centrul conceptului de expresivitate misterul, prin mascarea detaliilor portretului. Sfumato este procedeul care-i apartine si prin care conturul este denaturat dizolvand formele in mod voit, pentru a pierde rigurozitate si a castiga neclar – interpretabilitate.

Astfel, a luat nastere primul portret viu.

Inexactitatea trasaturilor ochilor si buzelor (pilonii expresivitatii fetei) il fac mai mult decat real, ii permit sa atinga Universalul: Gioconda te priveste din orice punct iar chipul ei transmite stari diverse – ea devine personala oricaruia dintre noi, reflexia unui numar nelimitat de perceptii.

In ce moment asimetria cerului, a ochilor, a buzelor, contururile neclare, dizolvarea formelor au devenit premise ale legendei?, contrazicand standardele esteticii. Prin ce truc magic neclarul, strambul, au devenit procedee folosite in plasmuirea unei capodopere? Ce limite poti incalca pentru a da impresia perfectiunii? Unde iti doresti sa gresesti pentru a obtine acest frumos?

Ceea ce numim perfect este doar un mulaj al propriilor asteptari, care pentru noi substituie un real lipsit de stralucire. O Gioconda astfel construita ne pune in locul artistului, ne ofera libertatea de a vizualiza tabloul conform propriilor concepte de frumos. Ademeniti de puterea de a fi creatori, trecem cu vederea imprecizia portretului Mona Lisei.

Secretele Parthenonului

Construit de arhitectii Iktinos and Kallikrates pentru a fi punctul central al complexului Acropole si a gazdui statuia de aur si fildes a zeitei Athena, templul este caracterizat de expertii ca avand o arhitectura dinamica.

Coloanele de zece metri inaltime sunt usor arcuite spre interiorul cladirii unindu-se cu tavanul la randu-i usor curbat intr-o alcatuire expresiva pentru greutatea sustinuta. De ce? Intr-o constructie inalta, coloanele ar parea concave. Pentru a evita asta, apeland la o inovatie denumita de ei entasis, le-au dat o forma usor convexa. Astfel, pentru ochiul privitorului obisnuit, ele pareau perfect drepte.

Grecii au creat asadar un templu fara linii drepte, dar care vizual este perceput mai ceva ca unul corect reprezentat.

Nu s-au oprit insa aici: coloanele din colturi au un diametru putin mai mare celor de pe margini. In plus, sunt plasate la o distanta mai mica intre ele. Motivul? Lumina soarelui le-ar face in mod normal sa para mai subtiri si mai distantate, creand astfel impresia de fragilitate.

Matematici avansate si arhitectura la rang de arta au fost asadar puse in slujba unui concept captivant, indraznet, elegant: constructia perfecta – nu pentru arhitecti, ci pentru cei care se vor bucura de ea, pentru oameni, asa cum o percep ei.

Si-au permis astfel sa se joace subtil cu mintile si imaginatia noastra dar si sa modifice legi ale fizicii, ale naturii, pentru ca lumina, umbra si piatra sa comploteze la efectul desavarsit.

Daca am putea aplica aceasta macheta in planurile vietii noastre, regandind utilitatea actiunilor in functie de plusul de valoare pe care ni-l aduc vietii, incercand sa privim out of the box si cutezand din cand in cand sa depasim asteptarile, unde am fi astazi?

Tritonul – mi contra fa

Tritonul este un interval disonant, cu alte cuvinte, o alaturare de note care produc un sunet neplacut.

Considerat de Biserica drept exprimare muzicala a raului, a fost evitat in Evul Mediu, perioada in care a capatat denumirea: Diabolus in musica.

Ulterior, a ajuns sa fie refolosit incepand cu Barocul, regasindu-se si in muzica clasica (operele lui Liszt - Malédiction Concerto, sau Stravinsky - Petrushka), iar in prezent este des intalnit in Jazz, dar nu numai.

Avertisment: Ma restartez la 32 de ani!

Ernesto Sabato este considerat unul dintre cei mai importanti eseisti din America Latina.

Argentinianul isi merita locul in aceasta companie selecta deoarece la 32 de ani a avut curajul sa-si abandoneze o jumatate de existenta dedicata stiintei pentru a se ocupa de pasiunile sale: scrisul si pictura.

Din postura de cercetator in radiatii atomice in cadrul laboratorului Marie Curie din Franta, la capatul unui lung sir de ani dedicati studiului fizicii, incununati cu predarea de cursuri la mari universitati, se confrunta cu o puternica criza existentiala care-l determina sa-si isi schimbe complet modul de viata.

Sub tirul a numeroase critici din partea lumii literare, vehementa in a desconsidera potentialul artistic al unui matematician dar si sub dezaprobarea lumii stiintifice, care nu ii intelege evadarea, indura chinurile subsistentei si neintelegerii refugiat intr-un mediu rural.

Avandu-l printre putinii sustinatori pe Emil Cioran, reuseste sa publice carti care insumeaza argumente puternice inspre de-tehnologizare si cunoastere intuitiva, cu un savuros stil ironic si concis. Cartea care l-a facut celebru este Tunelul, iar preferata mea este Inainte de tacere.

Geniul simtit pe propria piele

Victoria se cladeste pe talent, viziune, perseverenta si… suferinta.

Pentru ca de prea putine ori suntem noi cei care revolutionam si de prea multe ori suntem cei revolutionati, schimbarea ne gaseste tragand cu dintii de practicile vechi.

Eminescu – analizat de Aron Densusianu, profesor universitar, membru al Academiei Romane, autorul cartii Istorie a limbii si literaturei romane, in articolul Literatura bolnava (1894, Revisa Critica Literara):

“Bolnav fiind, s-a impresionat numai de parţile bolnave din modelele sale. A urmat apoi saracia de subiecte si invirtirea acelorasi idei in toate poeziile, alcatuirea anevoioasa si migaloasa a versului, cirpacirea cu cuvinte cautate si repetate, cu fraze lenese si umpluturi. Avind apoi o limba foarte saraca, a alergat dupa neologisme neadmise nici in proza, necum in poezie, ca: falduri, nimb, savant, solitar, constelat, sumbru – sau dupa cuvinte nepoetice precum: simulez, succed, egal, scop, sens, numeros s.a. A nesocotit reguli gramaticale din cele mai elementare: gene lunge, povesti feerici, snopuri, mine, [...]; expresiuni si epitete stingace, sarbede si chiar absurde: flori care cint, noapte larga, braţe de valuri, [...]; intonarea cuvintelor adesea stilcita cind pentru ritm, cind pentru rima; afara de acestea, foarte multe versuri schioape, lipsindu-le silabele cerute, iar altele neavind pauza; rima e saraca, anemica si falsa: farma/doarma, bata/zloata, mirare/picioare; pe linga aceasta, intrebuinţeaza foarte des versuri albe, neadmise in poezia romana originala. Chiar daca fondul n-ar fi strain, sarac si bolnav cum este, greselile de forma, ca numar si calitate sunt atit de enorme, incit ar zdrobi, din punct de vedere al adevaratei arte, chiar si cel mai stralucit cuprins”…

A fi inainte de timpul tau presupune sa-i tragi dupa tine pe toti ceilalti, fie ca vor sau nu, fie ca vei mai trai pentru a primi si aprecieri, sau nu. Eminescu a fost numit post mortem, membru al Academiei Romane.

Concluzionand

Apasa Play – si continua sa citesti

Vei asculta cum doua inimi imperfecte isi vindeca ranile descoperind iubirea, intr-o exprimare muzicala.

Ma intreb daca nu cumva din dorinta de a fi frumosi, sau de a fi perceputi frumosi prin actiunile noastre, nu favorizam in mod inconstient teoremele. Facem training-uri pentru dezvoltarea abilitatilor, dar stim cand se ne oprim din studiu si sa devenim profesori? Stim sa identificam acel unic moment care delimiteaza egalabilul de inegalabil, pe drumul spre creatia /magia /iluzia perfecta?

Poate deja am ales un tipar al vremii, care ne satisface cerintele dar care nu ne va aduce implinirea, pentru ca fericirea nu e consecinta unei egalitati matematice intre dorinte si realizari, ci mai degraba a unei inegalitati ideale, care pentru noi, doar pentru noi, devine o axioma a beatitudinii, calauza a pasilor spre provocari noi.

Referinte:

Fresque in E minor – compusa si interpretata pentru acest articol de Cristi Lincu.

Știri Brașov – noi vedem Brașovul altfel!

Orice element descărcat de pe aceast site și prin intermediul acestui site intră sub incidenta legii dreptului de autor. Vă rugăm folosiți elementele descărcate doar în scop personal! Pentru folosirea elementelor în scop comercial,contactați echipa ȘtiriBrașov la adresa admin@stiribrasov.ro.

Redacția Știri Brașov o să vă țină la curent cu cele mai interesante știri,imagini și evenimente!

Acest articol a fost adaugat in ziua de miercuri, noiembrie 4th, 2009 la ora 4:04 si se afla in categoria/categoriile Brasov. Acest articol are urmaroarele etichete: Avertisment, Concluzionand, Cristi Lincu, Dan Fulea, Fresque in E minor, Geniul simtit pe propria piele, iluzii, in cautarea frumusetii, In cautarea frumusetii – Iluzii, Ma restartez la 32 de ani, Secretele Parthenonului, Sindromul Mona Lisa, stiri, Tritonul – mi contra fa. Poti urmari orice raspuns la acest articol prin RSS 2.0. Poti lasa un comentariu, sau sa faci referire la articol de pe site-ul tau.