Industria din jurul cainilor fara stapan

Articol publicat de Sabin G. Munca - 31/03/11 at 09:03 am

https://lh3.googleusercontent.com/_1fk34j8W6WU/TZQxu_bzgTI/AAAAAAAACzI/LIZPAQNwdNY/caini_seringi.jpg

Intre 2001 si 2011, hingherii carpato-danubiano-pontici, au omorat cateva sute de mii de caini fara stapan cheltuind cateva zeci de milioane de euro din banii publici, fara ca numarul animalelor din strada sa scada (exemplu, in Brasov, desi in 2001 erau doar 4000 de caini fara stapan. Hingherii au reusit “performanta” sa omoare vreo 20000 in 8 ani). Singurul rezultat notabil al “solutiei finale” a fost aparitia unui clasic mecanism de capusare a banului public, pus la punct de primariile/ serviciile de hingherit din Bucuresti din mai multe orasele mari sau mai mici (Brasov, Arad, Constanta,Timisoara, Ramnicu Valcea, Braila etc), care au ajuns la concluzia ca existenta cainilor strazii e foarte profitabila din urmatoarele motive :

– Bugetele. Sub pretextul “terorii maidanezilor” s-au decartat bugete grase si foarte grase (hingherii bucuresteni au papat 13 milioane de euro in 7 ani, Hingherii din Brasov vreo doua milioane de euro in 8 ani, iar la nivelul tarii estimarile sunt undeva la vreo 35-40 de milioane de euro din 2001 si pana in 2008);

”Flexibilitatea” bugetelor si porcariile inflexibile. Contrar folclorului care alimenteaza revoltele anti-cainesti mancarea maidanezilor era doar o picatura in oceanul bugetelor hingheresti, cainii fiind hraniti “subliminal”, ca sa citez formularea fantastico-troglodita a “specialistilor DSVSA Brasov” (din bugetul total de 1500000 de lei de pe anul 2008, hingherii din Brasov au alocat pt hrana cainilor doar 5000 de lei adica a 300-a parte) In schimb : se aprobau cote pantagruelice de benzina (la Brasov, 4 papuci rablagiti carora si-un copil le putea da kilometrajul inainte aveau fiecare o cota de 350-450 litri de benzina pe luna (in bonuri), cea ce insemna ca fiecare harb trebuia sa parcurga cam cam 100 de km /zi); se inchiriau terenuri pt adaposturi desi primariile aveau suficiente terenuri pe care sa le foloseasca gratuit ( La Brasov, primaria a platit in 8 ani mai mult de 1500 de euro pe luna proprietarilor unei foste ferme de porci, cazute-n paragina, adica cca 170.000 de euro, si-a mai si investit in “modernizarea” padocurilor, cand cu cu 15.000 de euro putea sa construiasca de la zero un adapost, pe unul din terenurile pe care le detinea); se cheltuiau aproape o suta de mii de lei anual, pe substante tranchilizante sau letale (a caror dozare-raportata la nr./masa de caini capturati/omorati n-o controla nimeni, niciodata) achizitionate ilegal (fara prescriptii medicale), folosite ilegal (pt ca hingherii se puturosisera si prindeau cam toti cainii prin tranchilizare comitand simultan doua infractiuni si-o contraventie) sau poate chiar “ trase pe nara” sau vandute pentru a fi trase pe nara (tranchilizantul cel mai folosit-“vetased”-continea ketamina folosita ca drog si care din febr. 2010 este considerata “drog de risc”); La Brasov s-a cumparat chiar si-un jeep cu remorca pt. hingherul-sef (un “Mitubischi L200- cca 30000 de euro) sub pretextul recuperarii de pe domeniul public al unor eventuale animale “mijlocii si mari” gen vaci, porci, ursi, rinoceri sau girafe care ar fi incurcat circulatia pascand in sensurile giratorii construite de Scripcaru (se zice ca jeepul e folosit in anumite week-end-uri de vreo doi edili cu apucauri cinegetice).

SRL-ul de hingherit si “ banul cinstit”sau necinstit! Mai multi primari cu “profil” de manageri isi transformasera serviciile de hingherit in SRL-uri si-si rotunjeau veniturile prinzand si omorad cainii din zeci de localitati mai mici care nu aveau adaposturi sau prinzand intr-o localitate fara adapost si cazand la zeci de km, in adapostul altei localitati. “Edilo-smenarii” devenisera atat de dependenti de veniturile astea extrabugetare incat impuneau serviciilor de hingherit adevarate “planuri cincinale”(hingherii din Brasov “vanau” in 4-5 judete bagand in bugetul Brasovului, in 2008 peste 120000 lei din bugetele altor localitati. Cea mai mare parte din animale erau “abatorizate” in statia de exterminare de la Stupini iar o mica parte era prinsa si predata spre omorare unor primarii care aveau adaposturi. Prindeau in Targu-Mures si cazau in Targu-Mures, prindeau in Sangeorgiu de Mures si cazau la Reghin etc).

Operatiunea care nu putea fi profitabila decat cu pretul chinuirii animalelor si-al calcarii in picioare a intregii legislatii de protectie, bunastare si gestionare,avea un si-un spil abscons. In momentul cand incarcau cainii si-si luau talpasita catre Brasov, hingherii intocmeau cu primariile pentru care prestasera, niste bonuri de lucru pe baza carora urmau sa incaseze toti banii ( per cap de caine pt. capturare/transport/hranire/eutanasie.

incinerarea se platea la Protan). Din moment ce primisera banii iar toata lumea-i vedea cum pleaca cu cainii, ar fi fost de-a dreptul tampiti sau… cinstiti sa ajunga cu toate animalele in adapost cand puteau sa lase jumate pe aratura, pt. a mai fi chemati si alta data (lucru care ar bucura orice iubitor de animale daca nu s-ar sti ca animalele lasate pe aratura ar fi probabil inhatate la urmatoarea tura, eventual dupa ce se mai inmultesc “putin”).

“Numaratul cainilor”. ”Masurarea” activitatii reale a serviciilor de hingherit era o himera. Nimeni “nu le numara hingherilor cainii”! Nici pe cei prinsi in orasele de bastina nici pe cei importati. Nimeni nu stia cati caini se ruleaza in realitate de la capturare la incinerare, mai ales ca documentele sanitar-veterinare pentru Protan erau completate tot de hingheri care apreciau “la ochi” greutatea cadavrelor (dar o apreciau extrem de “precis” cu multe cifre si chiar cu zecimale!) si-o adecvau la un nr. la fel de imposibil de verificat, de animale omorate. Puteau sa scrie c-au prins 5000 si ei sa fi prins jumatate. Smenul cel mai probabil era “inmultirea” in documente a numarului de caini capturati in realitate. Animalele care intrau in adapost fictiv, trebuiau sa iasa tot fictiv, iar acest fapt era posibil numai prin eutanasieri fictive ( in 25 iunie 2009 la Brasov s-au omorat cf. documentelor intre 131 si 154 de caini. Un martor care a asistat, dar si mai multe probe, indica faptul ca s-au omorat doar 90 de caini. Multe din animalele omorate atunci “proveneau” din Victoria, Fagaras sau alte localitati; in 4 noiembrie 2009 hingherii din Brasov au capturat 46 de caini din Covasna. Cainii n-au intrat nici in adapostul din Brasov nici in cel din Covasna dar covasnenilor li s-a spus ca au fost dusi la Brasov iar noua c-au fost cazati la Covasna. In data de 1 iune 2010, hingherii Brasoveni au prins 48 de caini la Sangeorgiu de Mures, caini pe care i-au transportat la adapostul din Reghin. Reghinul a receptionat doar 25 de animale).

– O alta smenuiala se putea face cu cifrele adoptiilor, mai ales ale adoptiilor catre adaposturi private. Cainii adoptati erau si ei bagati la “caini eutanasiati”(In anul 2008 hingherii brasoveni au dat spre adoptie cel putin 400 de animale catre Asociatia “Milioane de Prieteni” insa in documentele hingheresti cifra adoptiilor este 0).

– Se putea ciupi, bineinteles si din cainii morti in adapost trecand in registre un nr. mult mai mic de caini morti pt. a trece grosul la “caini eutanasiati”.(Pt anul 2008, mortalitatea in adapost care apare in evidentele SPGA Brasov este de 79 de caini, adica un caine la cca 4 zile iar in primele sase luni din 2009, de doar 23 de caini adica doar un caine la 8 zile. In realitate, cainii morti in adapost sunt mult mai multi, cel putin 3-400 in 2008 si cel putin 150 in 2009). Pe urma, mai erau si cadavrele gasite sau declarate ca gasite pe domeniul public. Daca nu erau cadavre si erau caini care faceau pe mortii pentru ca vroiau sa patrunda miseleste in stabiliment pentru a hali ceva si a-si elibera pe urma semenii? Trebuiau eutanasiati! Din toate matrapazlacurile astea hingherii se alegeau cu economisirea de consumabile pt. eutanasie (tranchilizante sau T61) cam 25-30 de lei de caine (fie se vindeau consumabilele, unele dintre ele foarte scumpe mai ales ca se puteau si trage pe nas, fie se facturau fictiv in cardasie cu depozitele de produse veterinare si-atunci oamenii ramaneau cu banii-n mana).

Protanul si “incinerarea banului public”. Incinerarea unui caine de 20 de kg costa !0 euro (0,5 euro/kg,). Cum nu exista cantare in adaposturi iar documentele sanitar-veterinare de insotire a cadavrelor prevad ca rubrica corespunzatoare “cantitatii” sa fie completata de catre “expeditor”, completarea se facea prin aprecierea “la ochi” a cantitatii . Cand omori intre 40 si 60 de animale fictive, trebuie sa le apreciezi si greutatea fictiv, adica sa bagi din burta cam 1000 de kg, de pe urma caruia Protanul prizeaza 500 de euro. Daca extrapolezi la un an intreg manevra reiese ca statul ar putea fi furat cu 10 si 15 mii de euro, doar la Brasov, ceea ce nu inseamna evident mare lucru, la cat se fura in Romania.

– Evident ca mecanismul de capusare a banului public e dublat si de o “strategie pe termen lung” cladita pe crearea conditiilor ca animalele fara stapan sa ramana in strada. Astfel: Cand ieseau la prins in alte localitati, pt. ca erau platiti la bucata si la captura hingherii inhatau si ei ce le cadea in mana, mai ales caini cu stapan/ocrotitor, caini reteritorialiati in cf. cu HG 955/2004, adica animale care erau oricum revendicate. Au fost luati caini din fata portilor, cu stapanii langa ei. Au fost luati caini din curti sau de pe strada desi erau insotiti. Multi din cainii revendicati erau scosi (sau nu erau luati din strada) pe spagi si spagulite mai mici decat taxa de revendicare ceea ce la Bucuresti a dus la aparitia unei ”taxe protectie” in toata regula pe care multi o plateau hingherilor.

– Desi problema cainilor agresivi era prioritara, foarte rar erau prinsi cainii agresivi. Cel mai des hingherii luau pui, caini mici, inofensivi si prietenosi, procedura foarte desteapta pentru ca un caine agresiv lasat in strada, intretinea psihoza terorii “maidanezului” si plasa hingherul in sfera aparitiilor “mesianice”.

Probleme… in “paradisul hingherelii”

La sfarsitul lui dec 2007, Camera Deputatilor vota intr-o atmosfera de euforie generala propunerea de modificarea a Legii privind Protectia Animalelor (205/2004) cunoscuta si ca Legea Marinescu. Printre altele, Legea incrimina cruzimea fata de animale ca infractiune si interzicea eutanasierea cainilor si pisicilor care nu sufereau de boli incurabile. Se parea ca ratiunea si bunul simt triumfasera asupra delirului bugetofag si patologiei sanguinare a catorva zeci de primari cu vocatie de hingheri si a catorva mii de hingheri cu apucaturi de infractori, (care timp de 8 ani ingropasera cca 35 de milioane euro intr-un munte de cadavre). Tot in decembrie 2007, Senatul vota modificarea O.U.G. de gestionare a cainilor fara stapan, ce inlocuia eutanasia cu castrarea si reteritorializarea potrivit recomandarilor OMS Geneva si a practicii de succes din mai multe tari. Numai ca cele doua modificari legislative amenintau cu rezolvarea problemei cainilor fara stapan si evident cu extinctia intreagii faune de paraziti care traia de ani buni de pe urma inmultirii si omorarii acestor animale.

Conspiratia hinghereasca

Hingherii si suzeranii lor si-au dat seama la timp ca daca ar fi discutata la inceputul lui 2008, de (catre Comisia de Administratie Publica), PL912 ar trece fara doar si poate, in varianta adoptata de Senat. Singura lor sansa era amanarea pe termen nelimitat a trecerii acestei propuneri. Amanarea ar fi lasat o portita pentru activitatile hingheresti, ar fi blocat posibilitatea de rezolvare reala a problemei, ba mai mult, in timp, ar fi putut fi un pretext foarte potrivit pentru a cere reintroducerea eutanasiei, invocand “inmultirea cainilor” si starea de “neputinta” la care fusesera aduse serviciile de hingherit, de “vidul legislativ” produs, culmea, chiar de blocajul pe care ei il puneau la cale! Rotitele s-au pus, astfel in miscare iar (PL912) s-a intepenit in mod misterios in sertarele Comisiei de Administratie Publica dupa ce primise aviz pozitiv de la Comisia Juridica.

Tagma hinghereasca obtinuse maximum din ce se putea obtine la vremea respectiva.

ANSVSA-ul, DSVSA-urile si alte circuri de stat

Cu toate ca eutanasia fusese interzisa, multe administratii locale au continuat sa omoare in draci falsificand diagnosticele si “imbolnavind” incurabil toate animalele, sau invocand tot soiul de imbarligaturi juridice si pretexte, care mai de care mai tembele (ex: lipsa “normelor metodologice de aplicare a legii”, de parca pentru a te opri din omorat ai nevoie de niste “norme metodolgice” care sa-ti spuna cum s-o faci) Astfel, in multe zone n-a existat niciun blocaj al serviciilor (iar acolo unde a existat, s-a constatat ca nr. cainilor nu a crescut vizibil ci a ramas acelasi). Vreme indelungata situatia a fost tinuta sub control pt. ca la toate reclamatiile adresate “institutiilor competente”-ANSVSA, DSVSA, acestea trimiteau o trupa mascarici, iluzionisti si pitici sovietici care incropeau numere de alba-neagra cu articole din lege, dansau cazacioc pe reclamatii si musamalizau totul cu precizie chirurgicala Practic puteai sa inebunesti, uitandu-te cu un ochi la ANSVSA care extragea intr-una din “joben” rezolutii care ”interziceau eutanasia” si cu celalalt ochi la clovnii sanitar-veterinari “din teritoriu” care dupa ce inventariau macelurile si mizeria sinistra din adaposturi scoteau din nas, din urechi sau mai ales din burta, niste note de control albe precum bilele lui Robert Turcescu.

Un fleac…. i-au sufocat, i-au infometat si i-au omorat, in chinuri, fara anestezie.

Pentru a putea produce chestiile de mai sus, hingherii aveau nevoie de tarie de “caracter” (caracter, evident abject). Inainte de asa zisa eutanasiere, animalele trebuiau sa treaca printr-un regim de penitenta si purificare asemanator cu cel al ascetilor, al martirilor crestini dar si al melcilor din fermele de melci inainte de “sacrificare/procesare”. Tratamentul consta in tranchilizare la capturare, insfacarea de blana, coada, urechi si tescuire pe trei straturi in sicrie pe 4 roti, asfixiere lenta, hranire “subliminala” (dupa formula tembela a directorului DSVSA Brasov) timp de doua-trei saptamani in adaposturi sinistre, contaminarea cu tot soiul de virusi care colcaiau prin adaposturi si in fine libertatea…o injectie cu T61 infipta in inima sau pe langa inima de un handralau cu 4 clase (putini medici veterinari intregi la cap, se puteau incumeta la asemenea grozavii) agonie de 10 minute (cu tot tacamul-sufocare, paralizie, liniste, frig)…si poate, daca doza a fost cam mica, ceva caldurica din cuptoarele Protanului…

Acei hingheri vicleni…si registrele lor pline de bozii

Cine-a reusit vreodata sa-si bage nasul prin hartoagele serviciilor de hingherit, a simtit cu siguranta ce simte un profesor condamnat sa inventarieze “perlele” de top ale elevilor repetenti dintr-un intreg judet. In registrele SPGA-ului brasovean am intalnit: masculi diagnosticati cu mamita (boala a femelelor), pui cu senilitate, caini omorati pentru ca prezentau “CAHEXIE” (casexia si nu “cahexia” este o stare de slabire accentuate ce poate fi provocata si de lipsa hranei) cadavre eutanasiate, caini care isi schimbau sexul, marimea si culoarea intre capturare si omorare, caini eutanasiati la date cand nu au avut loc operatiuni de eutanasie samd.

Prima Porunca din Decalogul Hingheresc: fereste-te de ONG-uri!

Pentru ca Serviciile de hingherit sunt progeniturile Consiliilor Locale si “animalele de companie” ale primarilor, ele nu au in mod firesc “dusmani naturali” in randul autoritatilor. Singurul dusman al acestor dihanii, ONG-istul se gaseste in afara faunei institutionale iar dihania hingheromorfa se fereste de el ca dracul de tamaie. Astfel legea de gestionare prevede ca reprezentantii ONG-urilor pot asista la toate actiunile “de capturare, adapostire, vaccinare, deparazitare, adoptie, eutanasie” daca solicita acest lucru. Bineinteles ca hingherul nu da curs solicitarilor si, slava domnului, are motive intemeiate sa n-o faca. Pai ce sa caute ong-istii la capturare, daca se iau cu japca cainii de langa oameni sau din fata portilor, daca se tranchilizeaza ilegal animalele, daca se inghesuie claie peste gramada in sicrie pe roti. Cum sa vada ong-istul cum isi umple hingherul buzunarele cu droguri de risc precum ketamina si cum… bulbuca ochi injectati de alcool? Cum sa asisti la o adapostire cand unele animale sunt ranite si netratate sau varate in custi cu alte animale care le agreseaza (stresate de comportamentul atipic indus de tranchilizare). Ce sa cauti la vaccinare si deparazitare cand chestiile astea se fac doar pe hartie? Ce sa cauti la eutanasie cand tuturor cainilor li se pune din burta diagnosticul de “boala incurabila”?

Hingherul “luminat” si amendamentele lui intunecate

Dupa vreun an jumate in care hingherii au huzurit, omorand pe sustache cu tata bugetului in gura, tinuti in brate, leganati si gadilati de inspectori sanitar-veterinari si politisti, cativa “dusmani” ai interesului autoritatilor, au inceput sa tulbure aceste scene bucolice, trantindu-le protagonistilor mai multe denunturi penale. Huzureala se cam terminase. Simtindu- si amenintati randasii si afacerile, patronii hingherilor au considerat ca era timpul sa demareze planul B: schimbarea legii dupa chipul si asemanarea lor. Situatia era prielnica, trecuse ceva vreme de cand se stia ca oficial eutanasia era interzisa, se putea da vina pe blocajul produs de interdictia respectiva (desi se omorase la greu) pe inmultirea cainilor (desi erau tot atatia ca-n vremurile de aur ale macelului) pe alinierea nefasta a planetelor, pe iesirea din anul porcului si intrarea in anul sobolanului, pe criza economica sau pe incalzirea globala.

Era acelasi lucru. Astfel unul din cei cativa hingheri alfabetizati din Romania, brasoveanul Barbulescu Flavius (30000 de caini omorati in 8 ani, cel putin 6 plangeri penale la activ) a fost delegat alaturi de cativa fartati si sub inaltul patronaj al Zeitei-mama -Panaitescu Simona, sa mazgaleasca niste amendamente la PL 912. Barbulescu s-a inhamat la murdara intreprindere la ordinul “stapanului” sau, George cripcaru, primar al Brasovului, vicepresedinte PDL si mare amator de “javre” incinerate la Protan, care nu vroia decat sa-si exercite in mod “democratic” un hobby mai vechi: acela de a schimba legile care-i incurca socotelile, atunci cand nu mai poate sa le-ncalce in liniste. Amendamentele hingherului cercetat penal au ajuns astfel sa rastoarne cu fundul in sus forma adoptata de Senat a PL 912, sa trimita pe “centura” propunerile ONG- urilor si sa arunce la closet recomandarile OMS Geneva. Barbulescu, modest, urmarea doar doua lucruri: primo, sa nu cumva sa dispara cainii din strada pentru ca el sa poata iesi la pensie dupa 30 de ani de omorat, direct de la o eutanasie stropita cu sampanie si secundo- sa scape basma curata din dosarele penale in care era cercetat prin dezincriminarea porcariilor pe care le facuse. Ceilalti hingheri/primari urmareau acelasi lucru. Supus operatiei hingheresti de indepartare a tesutului sanatos proiectul. ar arata mai hidos ca un decret ceausist:

Barbulescu servea binenteles “specialitatea casei”- EUTANASIA in masa, garnisita cu trimiterea ONG-urilor in décor (pe motiv ca asistand la porcariile hingheresti incurca treburile), si c-o suculenta obstructionare a adoptiei (de ce sa fie adoptate “javrele” cand pot sa fie folosite la “reciclarea” banului public prin capturare/eutanasie/incinerare). Pe urma hingherii “usurau” fara jena O.N.G.-urile de dreptul de a colabora cu politia si DSV-urile si-si dadeau lor privilegiul grotesc de a tranti sanctiuni contraventionale, alaturi de Politie si Dsv-uri, (Desi la o privire mai atenta chestia asta pare logica, pt. ca hingherii, care sunt intotdeauna primii care incalca legea, s-ar putea amenda intre ei, fara sa mai astepte o vesnicie pana ar fi amendati de DSVSA sau o jumatate de vesnicie pana ar veni Politia).

Amendamente mai mult ca “Prefecte”

Odata “amendamentele” hingheresti terminate, trebuia inscenat un circuit al lor cat mai “spontan” prin natura moarta cu barbi, mobila si trompete din sanul democratiei pdl-iste pentru ca poporul sa nu le miroasa originea. Dupa un casting scurt s-a gasit si personajul care sa-mpartaseasca natiunii revelatia hingherului penal: Prefectului Capitalei, un anume domn Atanasoaie, cunoscut pentru balariile pe care le debiteaza pe un ton exaltat. Atanasoaie a inhatat propunerile partidei hingherilor si le-a impartit pe “sticla” transfigurat, transpirat, profetic, soteriologic asa cum impartea Pistruiatul “manifeste in filmele lui Nicolaescu. De-acolo, totul s-a simplificat, “stafeta” hingheriadei a fost preluata de grupul parlamentar pdl din Cam. Dep, in frunte cu Elena Udrea si Sulfina Barbu, care si-au asumat amendamentele si le-au plantat in coasta legii.

Zanfir Iorgus (PDL):” Cea mai buna solutie e castrarea sau…. eutanasia. sau mai bine sa hotarasca Consiliile Locale!”

In toamna lui 2010, la Arcus, langa Sfantu Gheorghe, a avut loc o intalnire a membrilor Comisiei de Administratie Publica, intalnire la care s-au insinuat si cateva Organizatii de Protectie a Animalelor. Omul serii a fost deputatul PDL, Zanfir Iorgus care a bulversat pe toata lumea propunand o solutie complexa si cu mari sanse de reusita, chiar daca s-ar aplica numai pe jumatate (sau mai ales daca s-ar aplica pe jumatate): “Ii castram si-i returnam dar se pot si eutanasia sau, cel mai bine, sa hotarasca fiecare primarie ce sa faca…”

Sulfina Barbu catre ONG-uri: “ar trebui sa impunem prin lege ca autoritatile locale sa faca parteneriate cu ONG-urile”….

In fata Comisiei, reprezentantii ONG-urilor au aliniat cca 453,17 argumente impotriva eutanasiei in masa sau incarcerarii in masa. S-a explicat babeste, moseste, matematic, stiintific, telogic si teleologic ca: eutanasierea si/sau incarcerarea sunt falimentare, ineficiente, inumane, absurde, ca permit praduirea banului public si perpetueaza problema, ca OMS Geneva recomanda sterilizarea si reteritorializarea ca singura solutie viabila, ca nu toti cainii sunt agresivi si doar cei agresivi trebuie retrasi; ca sterilizarea/returnarea atrage contributia ONG-urilor, economisind banii publici, ca UE finanteaza clinici de sterilizare, ca timp de 7 ani, statul roman n-a luat niste masuri elementare, impuse de Conventia Europeana pt. Protectia Animalelor de Companie (ratificata prin Legea 60/2004), masuri care ar fi contribuit la scaderea semnificativa a numarului animalelor fara stapan: nu a identificat/inregistrat cainii si pisicile (masura prin care se putea combate abandonul), nu a impiedicat reproducerea neplanificata a cainior si pisicilor si nu a incurajat/stimulat sterilizarea acestora (se putea pune un impozit pe cainele nesterilizat in paralel cu subventionarea sterilizarii cainilor apartinand persoanelor cu venituri mici); ca hingherii vor sa se sustraga controlului societatii civile, pt a putea calca in picioare toata legile existente sau inexistante; ca nu s-a dat nicio sansa solutiei STERILIZARII, si ca in fapt perioada 2008-2011 este o perioada cinica si absurda de “tranzitie de la eutanasie la eutanasie”, trecand tot prin eutanasie.

Si pentru ca toate astea meritau o replica pe masura, Sulfina Barbu si-a facut numarul de mitomanie uitandu-se in ochii ONG-stilor si declarand cu intelecpciunea cu care probabil ca Matei Basarab l-a povatuit pe fiul sau, Teodosie:…“ Din ce ati spus dvs. am retinut importanta sterilizarii/returnarii si importanta colaborarii cu organizatiile de protectie a animalelor. Eu cred ca ar trebui sa impunem prin lege ca autoritatile locale sa faca parteneriate cu ONG-urile”….

Manipularea

Incrucisarea dintre sforile trase de partida hingherilor prin increngaturile mediatice si molozul desprins din “gandirea libera” a protv-ului au sfarsit prin a prosti din nou poporul acuzand toti cainii de pe strada de pocinogul facut de cativa caini dintr-o curte (tragedia femeii ranite mortal de cainii din curtea A.D.P. sectorul 5), caini care nu numai ca nu erau “maidanezi”/”vagabonzi” ci, mai mult, conform definitiei din O.U.G. 55/2001(a cainilor periculosi si agresivi) nu erau nici macar caini agresivi. Maidanezul era scos “tap ispasitor”, desi, in aceeasi logica puteau fi scosi “tapi ispasitori”: toti cainii agresivi de pe toate proprietatile din Romania, stapanii lor, legea care-ti permite sau te obliga te obliga sa tii cainele agresiv intr-o in curte si nu pe strada, replicile de genul “daca vrei caini, tine-i in casa sau in curte si, evident, Leul de la gradina zoologica din Brasov care a mutilat un copil dupa ce acesta a vrut sa-l traga de mustati. Nici manipulatorii si nici manipulatii nu si-au pus nicio clipa o intrebare relativ simpla: Ce s-ar fi intamplat daca era “liber” la eutanasiere. Raspunsul e dezarmant chiar si pt. cei mai saraci cu duhul: NIMIC! Hingherii n-ar fi putut ridica animalele de la ADP pt. ca nu erau intr-un loc public ci pe o proprietate!

Eutanasierea vine dintr-o poseta vuitton

Bomboana de pe coliva pe care PDL o pregateste maidanezilor, bugetelor locale, societatii civile, recomandarilor OMS si bunului simt, (pentru inca vreo 70-80 de ani) nu putea fi decat Elena Udrea. Udrea este, dupa cum sustine un ziar, primul politician cu poseta vuitton din istorie care isi “asuma in mod transant” responsabilitatea de a bate campii despre gestionarea cainilor strazii si de a incerca sa-i euthanasieze cu scopul de a ridica “gradina carpatilor” de la una la 5 frunze. Invitata la Realitatea. Net in 23 februarie Udrea reitereaza vremurile in care visa cu ochii deschisi ca Suedia are presedinte sau ca Parisul e Capitala Norvegiei si promite ca PDL va rezolva problema maidanezilor printr-un proiect de lege care propune “eutanasiere dupa 14 zile, dupa modelul american, model care are sprijinul societatii civile si care va garanta respectarea normelor internationale de protectie a animalelor”. In debitarea acestor enormitati, femeia politica are insa circumstante. Pt cineva care in toti acesti ani s-a crezut in Kansas, inconjurata de omul de tinichea, sperietoarea de ciori si vrajitorul din Oz si nu pe malul Dambovitei, inconjurata de Scripcaru, Boc si Basescu, e aproape firesc sa-si inchipuie ca vechiul “model romanesc” al uciderii cainilor in masa (care-a dat un rateu monumental si-o teapa pe masura bugetului) e un “model american” sustinut frenetic de societatea civila, ca hingherul cercetat penal din spatele amendamentelor pdl-ului e vreun activist pt protectia animalelor de la RSPCA Houston, ca o mana de primari pdl care vor sa toace banul public sunt “societatea civila” sau ca statiile de exterminare in care sunt incarcerati cainii din Romania sunt de fapt adaposturile civilizate de pe animal Planet.

Recapitulare pentru “TEZA”

Sa recapitulam: in 2008 legea de protectie interzice eutanasia cainilor, dupa 7 ani in care omorarea in masa se dovedise falimentara si foarte costisitoare. In dec. 2007 Senatul voteaza modif. Legii de gestionare a Cainilor fara stapan (PL 912/2007) in sensul inlocuirii omorarii in masa cu..sterilizarea/returnarea (recomandata de O.M.S. Geneva si aplicata cu succes in mai multe tari). Numai ca metoda sterilizarii/returnarii nu apuca sa fie legiferata/aplicata, Comisia de Administratie Publica din Camera Deputatilor, blocand timp de 3 ani discutarea proiectului.

In acest timp, autoritatile nu fac nimic pentru a controla abandonul sau inmultirea neplanificata (nu inregistreaza cainii de la populatie, nu incurajeaza sterilizarea asa cum prevede Legea 60/2004) dar continua (in multe orase) sa omoare caini, incalcand legea ( Oficial, ANSVSA sustine ca “eutanasia e ilegala” dar inchide ochii la porcariile hingherilor iar DSV-urile (si uneori politia) le acopera si le musamalizeaza cu sarg. Sterilizarea/returnarea e aplicata sporadic, pe banii ONG-urilor sau iubitorilor de animale, fiind sabotata mereu de hingheri, de patronii lor si de piticii de la mansarda acestora care scandeaza 24 din 24, lozinci pro-eutanasie (ex Brasovul unde organizatia germana ETN s-a oferit sa sterilizeze/crotalieze/vaccineze antirabic GRATIS toti cainii fara stapan cu conditia returnarii cainilor neagresivi, a fost trimisa la plimbare). Acolo unde e aplicata coerent, (Oradea) metoda da rezultate foarte bune, cainii imputinandu-se de cca 8 ori in sase ani. Dupa trei ani, in care au blocat PL912 (in ciuda tuturor protestelor), nedand nicio sansa singurei metode viabile de gestionare a cainilor fara stapan (dar tolerand in multe locuri omoarea in masa), in sfarasit, politicienii se mobilizeaza. Dar nu pentru a rezolva problema ci pentru a elibera un hingher prins sub un maldar de plangeri penale si a-i da din nou de lucru timp de inca treizeci de ani!

“TEZA” hinghereasca sau …pactul hinghertop-PDLov

E simpla, logica, “de bun simt”: De vreme ce metoda sterilizarii/returnarii are sanse mari sa reduca drastic numarul animalelor fara stapan, aceasta metoda trebuie combatuta din rasputeri! Ea ar sfarsi prin a lua painea si bacsisurile de la gura hingherilor, “ugerul” bugetului din mana primarilor si profiturile grase din conturile Protan-ului. The show must go on! Rulajul cainilor si banilor publici trebuie sa continue la nesfarsit iar pentru asta. Cainii trebuie sa ramana pe strazi, sa se inmulteasca linistiti si sa se lase omorati pentru a pune botul la propasirea regnului hingheresc.

Cronica unui vot anuntat

Pe 1 martie 2011, in timp ce iubitorii de animale scandau in fata cladirii Parlametului impotriva eutanasiei, Sulfina Barbu ca un prestidigitator experimentat, scotea amendamentele hingheresti din barbuta lui Atanasoaie (invitat de onoare sa-si sustina proiectul hingheresc desi, in mod absolut hilar, discutarea PL 912 nu figura pe ordinea de zi a sedintei ci fusese trecuta pe o lista suplimentara) si le trecea ca prin branza printr-o comisie injumatatita. Discutia pe amendamente, mai degraba o tacere pe amendamente, a durat 5 minute iar singura chestie stabilita, chipurile pe loc, (dar bagata pe teava mai demult) a fost lasarea la latitudinea Consiliilor Locale a deciziei de a omora in masa sau de a incarcera in masa (ceea ce inseamna tot omorare avand in vedere rata de imbolnavire de “boli incurabile” din adaposturile primariilor, rata care se apropie de 100%).

Minunea intoarcerii la Comisie

Pe 7 martie, cand PL912 a fost bagata la vot, in plenul Camerei Deputatilor, s-a produs prima “minune”: 70 de deputati au votat pentru (fata de numai 37 impotriva) intoarcerea proiectului de lege la Comisie “in vederea unei consultari reale a ONG-urilor”. Deputati din toate toate partidele (inclusive din cel al Sulfinei Barbu) au luat cuvantul/au votat si au dat o prima scatoalca rasunatoare presingului hingheresc. Totodata, intoarcerea PL912 la Comisie, a lasat in offside o serie de primari care-si potrivisera ceasul cu Sulfina Barbu si asteptau “pase in adancime”. (De exemplu, la Brasov, in 7 martie, chiar la ora cand Legea era la vot in plen, Consiliul Local regurgita un vechi si rapciugos HCL care dadea cep omorarii in masa a cainilor, dupa 7 zile).

Sursa: Codrut Feher –  Cum au ajuns Sulfina Barbu si Elena Udrea portavocile unui hingher cercetat penal

Știri Brașovnoi vedem Brașovul altfel!

Un raspuns to “Industria din jurul cainilor fara stapan”

  1. Westermann Luminita isi spune parerea:
    aprilie 12th, 2011 at 4:13

    In primul rind FELICITARI D-lui Codrut Feher !.. Locuiesc in Germania de 10 ani, si aproape mereu cind trebuie sa spun unde sint nascuta, IMI ESTE RUSINE de tara unde m-am nascut… Tiganii care fura aici, prostituatele minore care misuna pe strada, iar acum din nou SADISMUL si ACTIUNILE BARBARE care se petrec de mai bine de 10 ani in Romania… Este insuportabil !!!.. Eu cred ca D-zeu a intors de tot FATA SA de la aceasta tara… Pacat ptr.ca inca mai exista si oameni buni dar actualul Guvern a „condamnat” aceasta tara la pierzanie. S-a inceput campania de exterminare. Mai intii aceste animale fara aparare, batrinii(carora li s-a imputinat pensia),bolnavii cronici care se pot duce la doctor doar o data pe quartal, profesorii care nu-si mai primesc lefurile,s.a.m.d… incet dar sigur, si MA INTREB: Oare chiar nu-si da nimeni seama de asta ???!!!… Eu am reusit sa SALVEZ din romania 28 de catei(maidanezi)pe care i-am adus aici in Germania si le-am oferit o sansa la VIATA !!! Ultimii 5 catei chiar de la Adapostul de gestionare a ciinilor fara stapin din Boldesti-Scaieni, prin bunavointa D-nei Herescu Emilia. Stiu ca e prea putin dar sint singura si la inceput de drum greu, dar nu ma las.. Va urez numai bine si incercati sa spuneti adevarul, la fel ca acest Codrut Feher… Luminita Westermann

Lasa un comentariu